Vertijul este o senzație falsă de mișcare sau de rotație, adesea descrisă ca o senzație că persoana sau mediul înconjurător se mișcă sau se învârte, chiar și atunci când este static. Acest simptom poate fi însoțit de greață, vărsături, transpirații și dificultăți de mers sau menținere a echilibrului.
Cauzele vertijului
Probleme vestibulare: Vertijul este frecvent cauzat de afecțiuni ale urechii interne, unde se află sistemul vestibular responsabil de menținerea echilibrului. Aceste probleme pot include:
Vertij paroxistic pozițional benign (VPPB): O tulburare în care mici cristale de carbonat de calciu din urechea internă se deplasează în canalele semicirculare, provocând senzații de mișcare.
Neurită vestibulară: Inflamația nervului vestibular, care poate duce la vertij brusc și sever.
Boala Ménière: O afecțiune cronică caracterizată prin episoade recurente de vertij, pierderea auzului, tinitus (zgomote în urechi) și senzație de presiune în ureche.
Probleme centrale: Vertijul poate fi cauzat și de afecțiuni care implică creierul, cum ar fi accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale, migrene vestibulare sau scleroza multiplă.
Factori non-vestibulari: Anumite medicamente, hipotensiunea arterială, anxietatea sau hipoglicemia pot provoca, de asemenea, simptome de vertij.
Diagnosticul și tratamentul vertijului
Pentru a diagnostica vertijul, medicii pot efectua o serie de teste care includ evaluarea funcției vestibulare și audiometria, imagistica medicală (cum ar fi RMN), sau teste de sânge pentru a exclude alte cauze.
Tratamentul depinde de cauza subiacentă. Poate include manevre de repoziționare a canalelor pentru VPPB, medicamente pentru controlul simptomelor (antiemetice, sedative vestibulare), sau intervenții chirurgicale în cazuri severe. Reabilitarea vestibulară, o formă de terapie fizică, poate fi utilă pentru a ajuta pacienții să-și recupereze echilibrul și să-și reducă simptomele.
Material publicat în secțiunea: → Info pacienți
